Mă dor genunchii de Brâncuși
și mâinile mă dor de Eminescu
într-un marfar am plâns la Huși
de merele din rai se-ocupă restul
De mâinile mă dor de Eminescu
și-ți mângâi coapsele cu elegii
numai ca poet eu m-am ales cu
frumoasa toamnă a florilor dintâi
De-ți mângâi coapsele cu elegii
și-ntr-un marfar mai râd la Huși
cu rapidul amintirii iubire rămâi
de mă dor genunchii de Brâncuși
Și mâinile mă dor de Eminescu
Shakespeare va da și el iar testul
Costel Zăgan, CEZ(E)ISME II, CITATEPEDIA, 2019
.jpg)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu