Ca și o speranță dusă
domnilor eu râd în rusă
câinele râde-n engleză
doar așa de antiteză
O rață râde în cehă
mai ceva decât o sfeclă
numai lupul în slovacă
râde mai rău ca o vacă
Și un cui rănit în freză
râde de cheia franceză
vai de mama lor de boi
fac politică-n butoi
Și o curcă foarte chioară
poftim râde la chitară
COSTEL ZĂGAN
COSTEL ZĂGAN
Ați ajuns toți haimanale
posteritatea cică-a trecut
Caragiale după Caragiale
are-un public surdomut
Posteritatea cică-a trecut
ca un tren grăbit prin gară
doar cu-averse de strănut
pe-o batistă mai murdară
Ca un tren grăbit prin gară
Caragiale după Caragiale
se întreabă într-o doară
am ajuns toți Haimanale
Joc și eu în piesa mea
lumea-i bună n-o fi rea
Revista CERVANTES INTERNAȚIONAL, 68, IANUARIE 2026
Ce poezie frumoasă ești iubito
te-aș învăța pe dinafară
dar mă încurc mereu la sâni
cuvintele au muguri pe la țară
Ți-aș învăța pe dinafară
și părul și gâtul și buricul
și încotro nemaiavând de primăvară
aș recunoaște c-am descoperit nimicul
Ce poezie frumoasă ești iubito
și eu ce norocos am fost
când tăcerea am zdrobit-o
și-am priceput că toate au un rost
Și aia și aceasta și aceea
ce chestei perfectă e femeia
COSTEL ZĂGAN, CERVANTES INTERNAȚIONAL 68 2026, BUCUREȘTI
Mi-ai trântit fereastra-n nas
totuși aceasta nu-i irealitatea
din îngeri ce zăpada a rămas
poftim și pentru tine partea
Totuși aceasta nu-i irealitatea
ci acesta-i Svejk bravul soldat
care-și ține-n dinți singurătatea
pentru că el doar atât a apucat
Ci acesta-i Svejk bravul soldat
din îngeri doar zăpada a rămas
și biserica de la mine din sat
care mi-a trântit fereastra-n nas
Dar aceasta-i dragilor realitatea
Dumnezeu Dragostea și Cartea
Costel Zăgan
Mă dor genunchii de Brâncuși
și mâinile mă dor de Eminescu
într-un marfar am plâns la Huși
de merele din rai se-ocupă restul
De mâinile mă dor de Eminescu
și-ți mângâi coapsele cu elegii
numai ca poet eu m-am ales cu
frumoasa toamnă a florilor dintâi
De-ți mângâi coapsele cu elegii
și-ntr-un marfar mai râd la Huși
cu rapidul amintirii iubire rămâi
de mă dor genunchii de Brâncuși
Și mâinile mă dor de Eminescu
Shakespeare va da și el iar testul
Costel Zăgan, CEZ(E)ISME II, CITATEPEDIA, 2019
SINGURĂTATE DE ÎNGER
Ani și ani petrecuți
într-o singurătate de înger
într-o cameră unde obscuritatea nu s-a pierdut
într-un cearcăn de tristețe
ca într-o pupilă obosită
și aceste poem l-am găsit singur
alături statornic
în așteptarea răsăritului
a zgomotului pașilor pe trotuar
a pașilor prezenți
venind și pierzându-se
pe străzile inundate de rouă a lumii
pierzându-se nicăieri presimțit...
Adâncă minune ce-mi colorează ferestrele
într-o existență pe olinie obscură
pe un clar de lună
șifonat - recunosc.
Ca și o speranță dusă domnilor eu râd în rusă câinele râde-n engleză doar așa de antiteză O rață râde în cehă mai ceva decât o sfeclă numai...
.jpg)
