SCÂNTEI ȘI CUVINTE

Suflu-n carnea ta de jar

cu sărutul meu de miere

şi luceafăr şi măgar

iau ce n-aş putea vai cere

Cu sărutul meu de miere

stârnesc stelele din tine

răsărind în alte ere

dragostea de-a pururi vine

Stârnind stelele din mine

o luceafăr şi măgar

cred că totuşi ar fi bine

doar în carnea ta de jar

Căci sărutul meu de miere

toată veşnicia-ţi cere

Costel Zăgan

 Azi,toate cuvintele sunt albe! (Costel Zăgan)

SATYRICON

 SATYRICON

Hai iubito dă-mi paharul

trupul tău e un pahar

să-mi înec în el amarul

n-o fi totul în zadar

Trupul tău e un pahar

o nu fie de deochi

ce şampanie cu har

ţi se varsă vai din ochi

Să nu fie de deochi

îmi înec în ea amarul

mai înalt decît cei plopi

hai iubito dă-mi paharul

Trupul tău e un pahar

şi-am să-l beau cât mai amar

Costel Zăgan , 

Cezeisme II

 

POET LA ETC.

POET LE ETC.

Un mijloc de locomoţie pentru tăcere

chemaţi poetul la prefectură

să vedem dacă în fagurii de miere

n-are cumva lacrimi amare de ură

Chemaţi poetul la prefectură

să vedem are sau n-are documentul

şi dacă e dotat cu gură

un căluş îi poate tempera talentul

Are sau n-are documentul

să vedem în fagurii de miere

încape cum scrie firmamentul

sau numai tone de tăcere

Legaţi-l cobză de-i poet

şi-apoi să cânte dar discret

Costel Zăgan , Cezeisme , 2008

NUD CU IEPURAȘI DE CÂMP

Din frică ne-au făcut un templu

şi ne-au băgat cu toţi la înghesuială

cică să dea urmaşilor exemplu

ne-au dezbrăcat apoi în pielea goală

Şi iarăşi ne-au băgat la-nghesuială

cerul ca un şarpe Doamne fu strivit

pământ ocean şi auroră boreală

brusc s-au întors spre asfinţit

Cerul Doamne ca un şarpe e strivit

cică să dea urmaşilor exemplu

pe funia dintre plus şi minus infinit

din frică ne-au făcut un templu

Şi ne-au băgat pe toţi la-nghesuială

să ne vopsim şi zilele cu smoală

Costel Zăgan

LĂSAȚI-MĂ SĂ ARD

Îmi pare rău dar nu e primăvară

îmi pare rău aceasta nu-i părere

cu brazde scriem viaţa pe la ţară

şi grâul se coace prin cădere

Îmi pare rău aceasta nu-i părere

îmi pare rău indiferenţa e chiar ură

când trântorii îşi fac averi de miere

tăcerii un căluş îi pun în gură

Îmi pare rău indiferenţa e chiar ură

cu brazde scriem viaţa pe la ţară

s-au intergrat şi arta şi ţăranul în natură

cu ce cuvinte totuşi nu se ară

Îmi pare rău mi-asum părerea

că-n brazdă-i laptele şi mierea

Costel Zăgan

OPȚIUNEA DESTINULUI

 Opţiunea destinului

Dă în muguri crucea pe morminte

poate-n jos la morţi e primăvară

să păşim copii cu luare-aminte

dacă vrem pământul să nu doară

Poate-n jos la morţi e primăvară

Doamne se aude-n ierburi cucul

cântă în fântâni parc-o vioară

dar ce umbră crudă are nucul

Doamne se aude-n ierburi cucul

să zburăm copii cu luare-aminte

soarele prin nori îşi plimbă plugul

crucea dă în floare pe morminte

Poate-n jos la morţi e primăvară

să trăim ca moartea să nu doară

Costel Zăgan, CEZEISME II

TOAMNA MEA

 Se-mpiedică de tine

o frunză buclucașă

ce contururi fine

în gropi îmi lasă

O frunză buclucașă

parcă-s din nou în rai

și cerul mi-e cămașă

iar tu fără nimic erai

Parcă-s din nou în rai

dar ce contururi fine

și-n rest nimic nu ai

 se-mpiedică de tine

O frunză buclucașă

un paj și-o pașă

Costel Zăgan, CEZ(E)ISME II